-
1 exsultātiō (exult-)
exsultātiō (exult-) ōnis, f [exsulto], a leaping for joy, exultation, L.: Athamantis: par, Ta. -
2 exsultatio
I.Lit.:II.puerilis nimia exsultatio,
Col. 7, 3, 18; Quint. 2, 2, 12; Plin. 8, 54, 80, § 215. —Trop., excessive rejoicing, exultation: gaudium enim exsultatio, exsultationem tumor et nimia aestimatio sui sequitur, Sen. de Ira, 2, 21; cf.:laetitia dicitur exsultatio quaedam animi gaudio efferventior,
Gell. 2, 27, 31; Sen. Tranq. 15 fin.; Tac. H. 1, 72 al. -
3 exultatio
I.Lit.:II.puerilis nimia exsultatio,
Col. 7, 3, 18; Quint. 2, 2, 12; Plin. 8, 54, 80, § 215. —Trop., excessive rejoicing, exultation: gaudium enim exsultatio, exsultationem tumor et nimia aestimatio sui sequitur, Sen. de Ira, 2, 21; cf.:laetitia dicitur exsultatio quaedam animi gaudio efferventior,
Gell. 2, 27, 31; Sen. Tranq. 15 fin.; Tac. H. 1, 72 al.
Перевод: со всех языков на все языки
со всех языков на все языки- Со всех языков на:
- Все языки
- Со всех языков на:
- Английский